marți, 2 septembrie 2014

Regăsirea


Regăsirea Toamnei mele într-o lacrimă de floare...,
Uneori mă pierd prin mine..., uit că viața-i sărbătoare!
Și mă scutur cu putere..., urma pașilor de fum...
Urc sfios pe drum de piatră..., rădăcină să adun.

Bate vântul și desprinde frunzele dintr-un copac,
Le adun și făr de teamă, o coroană am să-ți fac.
Pe aleile din parcuri șoapta serii iar răzbate,
Trec cocorii prea grăbiți, tălpile îmi sunt departe...

Mă înalt prin rugăciune și un nod am să dezleg,
Văd minunile din lume și mai lesne înțeleg...
Sparg în două drob de sare și mi-l pun la cingătoare...
În grădina Toamnei mele...,soarele acum răsare!



02.09.2014
foto internet

Camelia Cristea