marți, 16 septembrie 2014

Fire de dor


Se varsă ceru-n poala unui câmp,
Iar soarele în fire de mătase,
Fuioarele au tors grâu și porumb
Bogatul rod ne intră iar în case.

Podgoriile miros deja a must,
În teasc din struguri lacrimi împlinite
Din pântec de butoi mai sare-un cep,
Un pivnicer înnumară oi pe sărite.

Prin nori de fum, în grabă trec cocorii,
Veșmântul toamnei cu brumă e brodat,
Într-o broboadă-și strânge zilele cernite,
Pe firul ierbii cu pași grăbiți rugina a călcat.

Un lampagiu mai fură o gutuie
Să lumineze noaptea în iernile ce vin,
Plictisul să-l alunge din viscolul ce geme,
Savoare să îi dea și unei căni cu vin!

Poveștile se spun la gura sobei
Din jar se-aprind obrajii unui măr,
Eu tot mai cred în prinți și Cosânzene,
Și torc poem de suflet cu firele de dor.


http://confluente.ro/camelia_cristea_1410839353.html

14-09-2014

Camelia Cristea