Am să dezleg misterul
pe-nserat
Când piatra lunii
sfărâmă abisul,
Pe o tipsie din argint
curat
Să fie pus în lanțuri
interzisul.
Părerile de rău nu mă
încap
E vremea zborului prin
emisfere,
Pădurile de brad foșnesc
încă a noi
În primăvară frunza o
să ne cheme!
În lan de gânduri, am
tăinuit tăceri
Doar cerbii obosiți își
pleacă fruntea
Și cât de tineri am
fost totuși ieri,
Prin toamne trec, această
e sentința!
foto internet
Camelia Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu