sâmbătă, 20 septembrie 2014

De dor


Să-mi fii tu soare, eu poem,
Și să-mbrăcăm în floare câmpul
În scorbură de gând te chem
Prin crengi de brațe suflă vântul.

Să-mi fii tu liră, eu cuvânt,
Și să ne scriem printre rânduri
Cântări prin noapte mai ascult
Când dorm tăcerile în crânguri.

Să-mi fii tu ploaie, eu pământ,
De atâta vreme-mi este sete
Un bulgăre de sare sunt,
Tu un izvor cu apă rece.

Atât aș vrea doar să-mi mai fii
Fereastră mare în lumină
În iernile ce vor veni
Să am de dor inima plină!

foto internet

Camelia Cristea



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu