De dor

Să-mi fii tu soare, eu poem,

Și să-mbrăcăm în floare câmpul

În scorbură de gând te chem

Prin crengi de brațe suflă vântul.

Să-mi fii tu liră, eu cuvânt,

Și să ne scriem printre rânduri

Cântări prin noapte mai ascult

Când dorm tăcerile în crânguri.

Să-mi fii tu ploaie, eu pământ,

De atâta vreme-mi este sete

Un bulgăre de sare sunt,

Tu un izvor cu apă rece.

Atât aș vrea doar să-mi mai fii

Fereastră mare în lumină

În iernile ce vor veni

Să am de dor inima plină!

foto internet

Camelia Cristea