Parastas

Poporul meu e parcă mai sărac

Îmbrăca haina strâmtă, ponosită,

Schimbările în rău ne tot irită

Prea mulți vorbesc ușor de mită.

Afișele ne râd frumos în nas,

Pe aici prin țară circul a rămas

Mai vor sărmanii o bucat de pâine,

Trăiesc din greu de azi pe mâine.

Speranța a fugit în altă țară

În neputință timpul se măsoară

Un ghem de ață firul e subțire,

De ne-am veni cu toți în fire!

Cu mugurii de floare ce-au rămas

Să punem toți măcar de parastas

Lumina dintr-un muc de lumanare

Să aprindă conștiință ce ne moare!

foto internet

Camelia Cristea