Când pleacă cocorii

Pe un drum de gând trece o trăsură

Freamătă alaiul zorilor din crâng

Doar în visul ăsta suntem împreună

Trebuie să-nvăț să nu mă mai plâng.

Eu îți scriu albastru cu cerneala minții

Curcubeu trasat tainic după ploi

Într-o ramă veche stă o primăvară

Toamna plumburie a intrat în noi!

Când pleacă cocorii țipă resemnarea

Crengile metanii bat pân la pământ

Norii grei tivesc parcă depărtarea

Ploile cernite la ferestra-mi plâng.

Nu lăsa târziul să ne copleșească

Fără de cuvinte tu mereu îmi scrii.

Pâlpâie gutuia în ferestra noastră

Luminează calea când ai să revii.

foto internet

Camelia Cristea