vineri, 3 octombrie 2014

Când pleacă cocorii


Pe un drum de gând trece o trăsură
Freamă alaiul zorilor din crâng
Doar în visul ăsta suntem împreună
Trebuie să-nvăț să nu mă mai plâng.


Eu îți scriu albastru cu cerneala minții
Curcubeu trasat tainic după ploi
Într-o ramă veche stă o primăvară
Toamna plumburie a intrat în noi!


Când pleacă cocorii țipă resemnarea
Crengile metanii bat pân la pământ
Norii grei tivesc parcă depărtarea
Ploile cernite la ferestra-mi plâng.


Nu lăsa târziul să ne copleșească
Fără de cuvinte tu mereu îmi scrii.
Pâlpâie gutuia în ferestra noastră
Luminează calea când ai să revii.

foto internet


Camelia Cristea