luni, 6 octombrie 2014

Și iarba plânge


Și iarba plânge-n hohot uneori,
Când pașii toamnei îi strivesc sărutul
Și-n ruginiu rămâne stearpă așteptarea
Ca în biserici arsă lumânarea.


Și iarba verde a murit sub coasă
Să pleci în lumea mare nu te lasă,
Prohodul trebuie să-i cânți în noapte
Când roadele grădinilor sunt coapte.


Să te întorci mereu în primăvară
Când firul ierbii tainic te înfioară
Prin ploi de regăsiri învie-n verde
Lumina ei aprinsă nu se pierde.


05-10-2014
foto internet

Camelia Cristea