duminică, 12 octombrie 2014

Tu ești


Tu ești albastru meu de Voroneț
În care îmi găsesc ades seninul,
Cum își găsește strugurele vinul
Și brațu în rugăciune sfânt aminul.

Tu ești poemul meu încă nescris
Cuvintele de duh le țin ascunse,
De un vârtej să nu îmi fie smulse
Și în hohote de lacrimi plânse.

Tu ești venit din alte emisfere
Sortit să-mi dai lumină și putere,
Desparți în două muntele de mare
Când țipătul tăcerii rău mă doare.


foto internet
Camelia Cristea






Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu