Am plecat în lume să mă
regăsesc
Căutam un drum tainic
către sine,
Ocoleam pământul,
risipeam trăiri,
Ramuri timpurii se uscau
în mine.
Marea de cuvinte, clipe
efemere,
Am trecut prin valuri ai
am prins putere
M-am lovit de stânci,
șuiera furtuna,
Razele de soare mi-au
sărutat mâna.
Am trăit în peșteri,
contemplam iluzii,
Visele în comă au
primit perfuzii.
Lacrimi înodate
le-am pus într-o cană
Uneori cu ele vindecam o
rană.
După lungi ocoluri,
drumuri pietruite,
Am ajuns în sine bolți
ce-s arcuite,
Iedera crescută parte
peste ziduri,
Ghiocei la tâmple, pe
obraz și riduri.
Am deschisa ferestra să
intre lumina
Adun bob cu bob, înlătur
neghina,
Pe altar de flori pun iar
rugăciune
Frunza și iubirea
vin să se cunune.
foto internet
Camelia Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu