Ma simt
culoarea verde a unui timp apus,
Când stoluri
de cuvinte brăzdează încă cerul
Sfidarea stă
ascunsă la umbra celui dus,
În gara cea
târzie nu mai opresc nici trenuri.
Din firele de
lună se torc frumoase vise
Pe drumuri
stau înscrise doar sensuri interzise,
Prin pâclele
de ceață se intuiesc păduri
Te rog măcar
speranța din muguri să n-o furi.
Într-un
ungher de ceas mai sunt vreo trei minute
Încerc ca să
dezleg mereu necunoscute,
Rutina-și
plimbă pașii pe tâmpla de argint
Mă pierd de
atâtea ori prin foi de labirint.
Un mac
însângerat îmi mângâie apusul
Când
înserarea bate la porțile de dor,
Un vals în
plină toamnă îmi cântă iar arcușul
Așa după
ureche,... ca n-are dirijor.
Mă simt
culoare verde a unui timp apus
Pe câmpul
tău o floare cu drag eu aș fi pus,
Dar ploi de
crizanteme au invadat pământul
În pragul
toamnei mele eu fac un pact cu vântul.
foto internet
Camelia
Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu