sâmbătă, 1 august 2015

Culoare



Vreau să dai culoare clipelor din ceas,
Toamna-n crizantemă parcă a prins și glas
Doi scaieți în floare se zgâiesc și-ntreabă:
-De ce oare timpul e mereu pe grabă?

Le răspunde ploaia, ce în ropot trece
Și umple paharul doar cu apă rece,
Arșița din vară a topit asfaltul
Și-a plecat în grabă să vadă Înaltul.

Norii trecătorii s-au urcat pe deal,
Vântul nu mai are-n pânze arsenal,
Stelele se-aprind pe năframa nopții
Luna stă de veghe chiar în cerul porții.

Strugurii din vie parcă-s priponiți
În ciorchini ce cad pe butuci - uimiți,
Coșul în hambar stă frumos la pândă,
Nu e încă vremea...sita e flămândă.

O furnică cară un grăunte mare
Nici nu mai cârtește, spatele o doare...
Dar aude biciul iernii cum trosnește
Norii plini de fumuri scriind o poveste...

Greierele cânta. El trăiește clipa!
- Ce atâta grabă? Iar cară furnica?
Cântecul o să-i fie poate adăpost
În viață să-și facă prin acesta rost!

Clipelor expuse Tu le-ai dat culoare,
Până și scaieții au zâmbit în floare,
Timpul efemer s-a pornit să cearnă
Ruginiu pe frunză pentru înc-o Toamnă!

27 iulie 2015


foto sursa internet


Camelia Cristea