Am ales să stau de veghe
după datină şi lege,
să alin durerea lumii
cum m-au învăţat
străbunii.
Aud noaptea cum
pământul,
se tot tânguie mereu
şi-ntr-o sfântă
rugăciune
îl strigă pe
Dumnezeu.
Aud şoaptele pădurii
şi-nchinarea brazilor,
trilul de viori
-orchestra,
glasul lin al
mierlelor.
Aud valul cum se zbate
la un ţărm uitat de
lume
el îşi ştie plânsul
âsta,
dar şi rostul lui prin
lume...
Aud frunza
cum foşneşte
într-o strană, sau un
ram,
verdele în mine creşte
bucurie cât mai am....
Aud glasul de mioară
într-un staul îngheţat
dar credinţa
încălzeşte
pruncul fără de
păcat.
Aud paşii care trec
peste lumea nevăzută,
de uimire şi nădejde
am rămas o clipă
mută.
Aud marea simfonie
Dirijorul stă în cer
eu mai ard în poezie
şi mă bucur de
mister...
foto sursa
internet
Camelia
Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu