Scara

Neputinţa se măsoară

uneori cu paşi mărunţi,

rugăciunea face scară

peste vai şi peste munţi.

Gândul bun rodeşte via

iar când poamele-s culese

în hambare bogăţia,

toate spicele sunt dese.

Furii vin să prăduiască

ce cu sârg ai adunat

dă-le-o undiţă cerescă,

un pescar m-a învăţat.

Un sărman bătut de soartă

să primeşti la uşa ta,

fapta să îţi fie dreaptă

şi folos vei aduna.

Urcă omul pe o scară

către cer la Dumnezeu

şi virtuţile îl ajută

drumul să nu fie greu.

Dar Părinţii ne învaţă

să mai luăm pe cineva

şi-atunci crucea şi urcuşul,

negreșit vom câştigă.

Referinţă Bibliografică: 
Scara / Camelia Cristea : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1498, Anul V, 06 februarie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Camelia Cristea : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

01 februarie 2015

foto internet

Camelia Cristea