Uneori mă
pierd prin mine
că-ntr-o
aspră izolare...,
bucuria e
poruncă,
de la
Soarele răsare.
------------------------
Pune
lacrima tăcerii
ca să
ardă într-un sfeșnic,
de frumos
și de iubire
să fiu
Doamne și eu vrednic.
Bogăția
cea mai mare
sunt
virtuțile cerești,
nici
domnia nu se pune
căci
prin ea doar rătăcești.
E
bogat acel ce-n casă
are
liniște mereu
și în
rugă lui smerită
îl vede
pe Dumnezeu.
E bogat
samariteanu
când
ridica un sărman
prăduit
la zidul sorții,
de
tâlharii far' de neam.
E bogat
acel ce dă
când
nimica nu mai are
și din
sufletu-i de pâine
hrană-i
pentru fiecare.
Bogăția
e Cuvântul
ce are
putere multă
și
hrănește cu iubire,
doar pe
cel ce îl ascultă!
01
februarie 2015
foto sursa internet
Camelia Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu