Am fost
aspru pedepsită
cu
plecarea mea din rai,
șarpele
se mai târăște
liniște
te rog să-mi dai...
N-am avut
curaj atunci
să îți
cer firesc iertare,
c-am
mâncat din pom oprit
fără
pic de remușcare...
Cerul s-a
pornit a plânge
c-am
găsit la altul vină,
viermele
mușca din măr
și lovea
în rădăcină.
N-am
știut ce-i ascultarea
și-n
blestem cade pământul,
buruienile-i
trag seva,
pângărit
a fost Cuvântul
Cu
sudoarea frunții mele
dospesc
pita
unei zile
și mă
frâng ca trei nuiele,
când dau
naștere copilei...
Pe Adam
îl doare coasta..
iar
femeia nu-l ascultă,
amândoi
își duc povara
c-au
călcat sfânta
poruncă.
foto sursa internet
23 februarie 2015
Camelia Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu