În
purpură port îmbrăcată
dorință
de - a nu fi uitată
când
marea vremii agitată,
prin val
mă poartă înc-o
dată.
Și în
năframa unui dor
strâng
serile să se înfioare
când
bucium trist, răscolitor,
își
cântă jalea la plecare...
Într-un
cauș adun fântâni
ce -au
fost din lacrimi izvorâte
să
trecem pragul prin furtuni
iar cerul
tău să mă sărute.
13
februarie 2015
foto sursa internet
Camelia Cristea
.jpg)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu