Un trubadur

Eu sunt un incurabil trubadur

poveștile frumoase vi le fur,

cărările de lut le duc în spate

când vremea rea ne tot desparte

Ascult tăcerea ca o simfonie,

altarul păcii-mi ești tu mie

genunchi în flori de iasomie

și-n lan de gând doar bucurie.

Croiesc tipare pe măsură,

când primăvară iarbă fură

și-n tril de păsări doar viori

arcuș și-n inimă fiori...

Mă împărtășesc iar cu prescură

să scap de clipa cea de zgură

și-n strana primei bucurii

privesc doar fețe de copii....

Eu sunt un incurabil trubadur

veșmântul pur încă-l adun,

în zbor de vultur port doar vise

când cerurile sunt deschise...

http://confluente.ro/camelia_cristea_1424500492.html

13 februarie 2015

foto sursa internet

Camelia Cristea