Uneori
mă pierd între
hotare
când
iau cuvintele din infinit
și
stau pe lama întinsă
de cuțit
uitând
pământul din care-am venit...
Când
pun genunchiu-n rugăciune
mă
scaldă lacrima-n
minune,
trec
podul dintre două lumi
câd
îngeri albi poartă cununi.
Și
uneori mă pierd în bucurie,
când mana
ta mă tot ridică
și mă -
ajută să nu-mi fie frică
de valul
care cerne și despică...
foto
Mircea Bezergheanu
Camelia Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu