Cu pașii
duruți de femeie
Trec
pragul de ger și omăt
Dă-mi
lemne sau pune-o scânteie,
Durerea
să piară în foc...
Presară-mi
în suflet iubire
Și-n
candelă flacără vie,
Nădejdea
să-mi fie aprinsă,
Credința
prin vremi temelie.
Aruncă
din pietre de moară
Când
frica se leagă de mine
Și dă-i
un bilet ca să plece
Prin
viscolul iernii alpine...
Mai
spune-i copilei să - asculte
Colinda
cu florile dalbe,
Când
magii ne duc către iesle
Cu stele
aprinse în salbe.
Și pune
zăpada să cearnă
În
brazii crescuți chiar în noi...,
Când
riduri brăzdează obrazul
Și-n
râuri cad lacrimi șuvoi.
Cu pașii
duruți de femeie
Trec
pragul de ger și omăt,
În mine
mai simt o scânteie
Trecută
prin cercul de foc!
foto
sursă internet
Camelia
Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu