S-a
pornit un nai să cânte
Sigur
este fermecat
A trecut
pe lângă îngeri
Și din
harul lor a luat...
Cântă
marea și câmpia
Și în
tril de păsări cerul,
Ne
dăstăinuie
iubirea,
Care-i
taina și misterul.
Plânge
piatra când aude
Cum
doinește un izvor,
De pe
porțile închise
Se
sfărâmă un zăvor...
Ciocârlia
îl ascultă
Și mai
cântă în duet,
Un verset
din acatist
Îl
învață
un poet...
Freamătul
și tânguirea
Ce sunt
prinse într-un val
Au tăcut
o clipă totuși
Văd
lumina la hotar...!
Cântă
naiul nemurirea
Și din
cer ne dă
un strop,
Peste noi
curge iubirea
Ca o
ploaie, ca un foc...!
Camelia Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu