Te-ai
gândit măcar o clipă,
Câte
răni în ziduri faci
Când
cuvinte, fără sevă
Îi ațâță
iar pe draci?
Te-ai
gândit că-n pieptul meu
Plânge
inima și îndură,
Că
răbdarea uneori
Are pasul
cu măsură?
Cât
aș vrea să vezi măcar,
Mugurii
ce-i port în soare
Și în
verde de speranță
Cum scriu
sfânta sărbătoare!
Cât aș
vrea să vezi lumina
Ce
pictează-un curcubeu
Și prin
lacrima de ploaie,
Cum
dansez în vis și eu...
Cât aș
vrea ca ochii tăi
Să
primească vindecare,
Răsăritul
să îl vadă...
Cum se
sprijină de-o floare...
Urechi
ai? Dar cin' s-audă
O tăcere
care-i surdă?
Și un
țipat dintr-un clopot,
Ce
vuiește ca un ropot?
Treci
prin sare și te miri
Că ți-e
sete și n-ai apă?
Mergi
degrabă la Izvor
Și mai
bea din el o dată!
Când de
tine ai să scapi
O să
cânte bucuria
Și-n
fereastra din lumină
Vei privi
chiar veșnicia!
07 aprilie
2015
foto sursa internt
Camelia Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu