vineri, 17 aprilie 2015

Pescărușii


Eu sunt pasul de furnică,
Dar și marea învolburată
Plâng și râd la bucurie
Și-n durere câteodată.

Tai din frânghii de cuvinte
Ce vor parcă să mă lege
Și cu tălpile prin rouă,
Uneori alerg mai lesne...

Sărut norii în albastru
Și toți macii înfloriți,
Crengile le strâng la piept
Când au mugurii înverziți!

Plec din mine dimineața
Pe cărări de munți și văi,
Doar cu flacăra nădejdii
Uneori mai trec prin noi...

Calc pe cioburi de cuvinte
Ce mă taie fără rost,
La icoana de iertare
Îmi fac simplu adăpost.

În căușul din fântâni
Adun lacrimi din izvoare,
Trupul zvelt al dimineții
Îl îmbrac în strai de soare...

Pescărușii mei de gând
Îi las liberi ca să zboare
În seninul unui cer
Ce nu are asemănare...


foto sursa interent


Camelia Cristea



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu