Deșertul
unei zile l-am trăit
Cu setea
și așteptarea toată,
De mine
undeva m-am și pitit
Cu griji
eram atât de împovărată!
Pruncul €œTeodor, un dar trimis de sus
Îmbracă
așteptarea în lumină,
În casă
bucurie ne-a adus
Ca
mugurii și floarea în grădină!
Noul născut vine c-o pâine-n mână,
Bătrânii
mei așa m-au învățat
Să aibă
hrana zilelor de mâine,
Cu neamul
tot să scape de păcat!
În
avioane mi-a plecat trăirea
Și cerul
altei lumi a cunoscut
Prin
turnul Londrei îmi arunc privirea
Să văd
îngerul în slava cea de sus!
€“------------------------------------------
La rândul
lor, copiii-mi sunt părinți
Și poate
acum o să-nțeleagă
Că viața
e frumoasă și întreagă,
Când
brațul le e mângâiat de prunci!
Poem
dedicat copiilor mei Alexandru și Florina
22
aprilie 2015 prăznuirea
Sfantului Teodor Sicheotul
foto
sursa internet
Camelia Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu