miercuri, 29 aprilie 2015

Vindecare


De la o vreme iertarea-mi dă târcoale
Și toarnă mir din ruga cea fierbinte,
Cuvântul “rău” nu știu a ține minte,
Am înțeles că drumul este înainte!

De la o vreme simt că înfloresc
Ca primăvara plină de lumină,
Când calc cu patos peste vină,
În fiecare ram mă regăsesc!

Și mă strecor din mine dimineața
Să văd cât de frumoasă-i viața,
Chiar și cu rănile ce mă mai dor
Mă prind în zbor cu ultimul cocor!

În privegheri am pus în ținte
Doar lacrima ce-a fost fierbinte,
Cu busuioc stropesc necazul
Să crape-n două când e cazul!

De mine am uitat pe undeva,
În bucurie toată ziu-aș sta
Să-i simt duioasa alinare
Și mult râvnita vindecare!



27 aprilie 2015

Camelia Cristea