Uneori
mai strâng din dinţi
Când n-am
cale de ieşire
Şi citesc
doar cu nădejde,
O catismă
din Psaltire.
Uneori
privesc la Iov,
Câte
răbdă
şi îndură
N-a căzut
nici în durere,
Când
muşcat era cu ură.
Răsplătită
a lui credinţă
Chiar în
ziua Învierii,
Când
Lumina-i
umple casa
Şi-n
ferestra îi
râd
toţi merii!
După
ploaie şi furtună
Vine ea şi
vremea bună,
Cu
cerneala bucuriei
Vă
scriu cerul poeziei.
Muguri de
cuvânt în
soare,
Căprioare
sus pe creste,
Fă din zi
o sărbătoare
Şi te rog
ne dă
de veste!
foto sursa internet
30 aprilie 2015
Camelia Cristea
.jpg)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu