Pescărușii
mei de dor
Au plecat
nebuni pe mare,
Aripa să
le-o sărute
Primul
răsărit de soare.
Mi-au
luat inima cu ei
Îmbrăcată
în stamine,
Zborul să
le înflorescă
Peste
marea de ruine...
Pescărușii
mei albiți,
De
ninsorile din vremi
Sunt
atâta de suavi...
Speră
totuși să îi chemi!
Pe o
aripă duc plânsul
Și pe
una doar tăcerea,
În pahar
îți torn -albastru
Să -
nțelegi că asta-i vrerea!
Cerul tot
îl prinde zborul
Și în
suflet doar fiorul,
Norii fug
în alte zări
Îmbrăcați
în resemnări...
Fâlfâitul
din priviri
Are
murgu-n amintiri
Și
nechează când aleargă,
Peste
timpul smuls din iarbă...
Duc în
zbor de pescăruș,
Gândul
cel mai jucăuș
Aripi de
cuvânt să treacă
Peste
valea care-i seacă!
30 aprilie
2015
foto sursa internet
Camelia Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu