Vară
să mă vindeci cu iubirea ta
Să
dezlegi şi nodul ăsta
de vei vrea
Arşiţa
tăcerii să se potolească,
În noi
bucuria casă să-şi zidească!
Să
treci cu alai de flori efemere,
Gingăşia
lor să ne dea putere
Freameatul
acesta fă să fie viu,
Cât
mai este cale, cât nu-i prea târziu...
Şi
trimite ploaie, pământul o cere
Îl aud
în noapte plânge cu durere,
Crapă
pe la colţuri şi se chinuiește,
Pălămida
rea, iar îl năpădeşte!
Raze să
păstrezi
pentru mai târziu
Arzi de
la o vreme şi e cam pustiu,
De
te-am supărat îţi cerem iertare
Te
rugăm ai milă şi chiar îndurare!
Dă-ne
Vară leacuri ce le ştii de veacuri,
Mușețel
şi tei pentru ochii
mei
Dă-ne
păpădie şi un cer senin,
Pe un
câmp cu maci eu îndată vin!
–----------------------------------------
În
spice de soare văd ades fecioare,
Iar în
muguri noi copilaşi vioi,
Dimineaţa
lină
cântă în surdină,
Viața
pentru toţi să fie senină!
Vară
să ne vindeci cu iubirea ta,
Îndrăznim
a crede că şi tu vei vrea
Codrii
înverziţi îţi sărută pasul,
Ciocârlia
vine să îţi dea şi glasul.
Merii
înroşesc când
i-atingi cu mâna,
Crengile
se pleacă una, câte una,
Freamătă
albastru în cerul deschis
Dă-ne-n dar Iubirea, cum ne-ai şi promis!
foto
sursa internet
Camelia
Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu