Sărută
floarea inimii de vrei,
Iar
gândul bun în cale o să-ți iasă
Ca
miriștea în haină de mireasă,
În
așteptarea pașilor de miei!
Sărută
valul mării
zbuciumate,
Când
bărcile sunt toate aplecate
În
pânza visului trimite un zefir,
Ca
zborul să-l petreacă în senin.
Sărută
lacrima pe cerul ploii
Să
auzim în clopot zurgălăii
Firescul
să cuprindă tot pământul,
În
verde - aprins fie Cuvântul!
Sărută
liniștea din miezul nopții,
Când
ruga arde-n cerul sorții,
Genunchiul
minții se îdoaie
Doi
ochi în lacrimi curg a ploaie...
Sărută-n
taină chiar fântâna,
O
vezi? Sfioasă întinde mâna
Și
răcorește câmpul care
Topit
de vremi e-n așteptare!
Sărută
lutul ce-i crăpat
Și
stă pe prispă îngândurat,
De-o
vreme se încurcă firul
În
labirint pierdut e șirul...
Sărută
versul ce se scrie,
Cât
mâna asta este vie,
Tardiv
vei spune la plecare
C-ai
întâlnit în drum o floare...
Sărută
chiar răcoarea asta
Că
am trecut iarăși năpasta
Și-n
poală strânge flori de mac
Ca
verii să îi fim pe plac...
01 august 2015
foto sursa internet
Camelia Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu