joi, 20 august 2015

A plecat...



A plecat pe fugă Vara
Cu alaiul ei de soare,
În mătasea de porumb
Dimineaţa mai răsare!

Doar în poala unui câmp
Îi văd urma de dogoare
Şi-a lăsat culorea aprinsă,
Într-o inimă de floare.

A îmbrăcat în zale verzi,
Toţi copacii din grădină,
Printr-un nai doineşte timpul
Muzica e în surdină...

Roţile de tren se zbat
Pe o şină nevăzută,
De ar ştii lumea misterul
Cred că toată ar fi mută...

Rânduiţi ca la paradă
Stau ciorchinii strânşi în vie,
Vor să umple iar panerul
Să ne-aducă bucurie.

Merii au roşit copacii
În livada de pe deal,
Pregătiţi sunt de festin
Şi au strâns chiar arsenal...

În oglinda unui lac
Se admiră un răţoi,
Unde-i liniştea mai tare
Vrea să facă tărăboi...

Într-un muşuroi furnica
Cară grâne pentru iarnă,
Vântul suflă fără milă
Bobul vrea să îl răstoarne

Greieraşul prinde-n strune
Dorul zilelor de foc,
Când sonete se-aprindeau
Chiar în fir de busuioc.

Ceru-şi scutură năframă
Şi toţi norii se trezesc
Tună, fulgeră şi iată,
Stopi de ploaie dăruiesc.

În pământ se scurg izvoare
Setea să i-o potolească,
Iarba-i creşte în picioare,
Ciute vrea să mai hrănească...

Un Naiv pictează seara,
Când sub aripă de lună,
Stelele se-aprind pe boltă
Şi ne spun chiar: -Noapte bună!

Îngerii din cer veghează
Să ne fie somnul lin,
Pruncușoru-n vis oftează
Eu privesc şi mă înclin....

20 august 2015


foto sursa internet

Camelia Cristea