Au
înflorit salcâmii în versul ce îl scriu
Ei nu
știu ce înseamnă să fie prea târziu,
În toiul
unei Veri e iarăși Primăvară...
Mă
minunez și eu (și nu e prima oară)!
Doi meri
îmbujorați îmi mângâie oglinda
De-atâta
bucurie mi s-a umplut și tinda,
Pe tâmple
mi-au crescut vreo patru ghiocei
Mă
întreb în plină toamnă: -
Ce am să fac cu ei?
Când
viscolul rebel o să își scoată spada,
În
traista unui fulger să prindă toată prada
Eu voi
suna din clopot tăcerea să se spargă
Și-n loc
de ger și iască să crească tainic iarbă!
Or da
năvală ciute să-și potolească setea,
Iar la
pământ în grabă își vor pleca urechea
S-audă
glasul ierbii și-a verdelui din ea,
În
vremea ce-o să vină aprinsă să mai stea...
Au
înflorit salcâmii, cu alaiul lor de dor,
În
mijlocul furtunii mă prind de brațul lor
Și trec
în Primăvara seninului din floare
Se-aud
din muguri șoapte că viața-i
Sărbătoare...
foto
sursa internet
Camelia
Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu