Îmi
plec iar fruntea pe-al tău umăr
Și
toamnele trecute le enumăr,
Cocorii
risipiți
în albe zări
Au aripi
desfăcute-n căutări...
–----------------------------------
În slove
am să pun adesea ruguri,
Cum
Toamnele își pun în vie struguri
Să vină
și săracul și bogatul,
Cu palma
inimii să-și umple sacul...
Aș vrea
mereu să cred în bucurie,
Cât
inima
în piept mai este vie
Ea știe
că-n iertări zidește trepte,
Când
trece peste clipele nedrepte!
O, cât
aș vrea să zbor de se mai poate,
Prin
filele aurite dintr-o carte,
Un semn
frumos
să las prin
lume
Încununat
cu toate gândurile bune!
24 august
2015
foto sursa internet
Camelia Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu