Sobor de
îngeri vin să îți ridice trupul,
Când
clopotele bat deschis e chiar văzduhul
Sub
omoforul Tău ne ei Iubită Mamă,
Iar
viscolul și teama în două se destramă!
Împovărată
lumea te caută în rugă,
Până și
cel mai mare se poartă ca o slugă
Din inima
de piatră țâșnesc pios izvoare,
Fântânile
secate adapă iar mioare...
Sărmanului
îi dai grăunte de speranță,
Iar zorii
dimineții aduc mereu o șansă
Pui
undița în mâna celui ce vrea să ia
Chiar
peștele îndreptării din mare mila Ta!
Când
marea-i tulburată și se ivesc furtuni,
La
pieptul Tău de Mamă, cu milă
ne aduni
Iar inimă
zdrobită găsește drumul drept
Trecând
prin încercări devin mai înțelept!
Serafimi
și arhangheli veghează cerul Tău,
Îndurătoare
Maică aș vrea să-l văd și eu!
Știu că
am haina strâmtă și plină de păcate,
Dar mă
căiesc amarnic și le regret pe toate!
Într-un
tropar de slavă aș vrea să pun Cuvântul,
Din ruga
cea
fierbinte îmi capăt tot avântul
Să
mulțumesc o viață ar fi foarte puțin,
Cu
mugurii nădejdii spre Tine mă înclin!
15 august
2015
Camelia Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu