Mi-am
văzut copilăria
Într-un
strai de floare rară
Ce stătea
pe un pridvor,
Cu o inimă
uşoară...
Avea aripi
ca de înger
Şi-n
privire cer senin,
Amintirii
de poveste
Eu şi
astăzi mă închin.
Toate
grijile de multe
Le duceau
Părinţii mei
Noi
cărăm raze de soare
Şi
zburdam ca
nişte miei...
Mama ne
dădea lumina
Într-o
ceaşcă dimineaţa
Să vedem
cu ochi curaţi
Cât e de
frumoasă viata.
Tata
construia vapoare,
Pentru
nopţile cu stele
Eu şi
fraţii mei de suflet
Ne plimbam
mereu cu ele!
Bunii mei
duceau povestea
Până-n
piscul unui munte
Stând la
sfadă multe ierni
Au ajuns
toate cărunte...
Cireşul
din poarta casei
Avea cei
mai scumpi cercei,
O ureche
de copil
S-a
împodobit cu ei.
În
vesmântul bucuriei
Se
îmbrăcau adesea brazii,
Nucile le
tot furam
Că în
joc eram nomazii...
Când
ninsorile de flori
Trimiteau
în lume raiul
Noi cei
mici ne adunăm
Să primim
cu toţi alaiul.
Sănii
multe, fel de fel,
Treceau
strada la paradă
Porţile
se deschideau
Venea
lumea să le vadă...
–----------------------------
Mi-am
privit
copilăria
Într-un
strai de viorele
Aş da
pumnul meu de clipe
Să mă
prind iar printre ele...
foto
sursa internet
Camelia Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu