Îmi
ești
leacul care vine când
părerile
de rău
Mă
alungă
fară
vrere doar acolo unde-i greu
Glaciare,
clipe seci îmi
strivesc cu talpa rece,
Chiar
poveștile
frumoase, unde Zâne
erau zece!
Cu bagheta
fermecată
scuturi cerul meu de nori
Și
lași
caii bucuriei
să
alerge doar prin flori
Umplii
inima de pace și
o faci mereu ușoară,
Fără
cuie și
unelte pui în
mine câte-o
scară.
Îmi
dai aripi pentru vise și
o ceașcă
cu lumină
Beau cu
sete și
iubire iar la colț
mai pun o vină
Trec de
mine uneori, brațul
tău
iar mă
ridică
Sunt un
fluture plăpând
sau doar pasul de furnică!
Ești
copac, eu doar o frunză
ce se zbate-n vânt
mereu
Întinzi
palma și
mă
ții
când
e frig la pieptul tău
Nu lași
pașii
nevăzuți
să
strivească
a mea urmă
Ștergi
cu un burete roz
tot ce-i rău
în
astă
turmă...
pictura Infinite Longing by Juliana Nan
Camelia Cristea
16 octombrie 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu