Cu un braţ
de trandafiri trec prin viaţă şi te miri
Că
furtunile trecute au rămas necunoscute
Tot ce rău
a fost cândva...a plecat cu vremea rea,
Iar în
fiecare floare văd cum soarele răsare.
Am luat
munţii mei de dor si îi ţin lângă picior
Fluieră
mereu tăcerea ştiu că asta este vrerea!
Timpul
scurmă şi petrece peste ceas cu pasul rece,
Eu îi dau
petale-n dar pentru clipele cu har...
Mulţi
şoptesc că e destin să bei rouă dintr-un crin
Şi să
duci cu tine seară un arcuş chiar şi vioara
Să
asculţi în suflet valsul şi în rugi să vezi înaltul!
Odă
bucuriei cânta chiar de inima ţi-e frântă...
foto sursa
internet
Camelia Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu