joi, 29 octombrie 2015

Anotimpuri



Cad mereu şi mă ridic
Dar vă spun că nu abdic!
Ramuri verzi mai are pomul,
Cât trudeşte încă Omul.

Mă dor mâinile şi pasul,
Uneori străin mi-e glasul,
Timpul sapă fără milă
Şi mă simt tot mai umilă...

Trec grăbiţi mereu cocorii
Răvăşind în cârduri norii,
Toamnele gravează-n frunze
Pictorii desfac iar pânze...

Ţes din ierburi fire noi
Să dăm timpul înapoi...
-Unde eşti copil din mine?
Mă întreb:- Îţi este bine?

Şi strig pașnic tinereţea:
-Unde şi-a ascuns fânețea?
Stelele din Carul Mare
Le purta prin buzunare...

Toamnele s-au adunat
Prea grăbite la arat
Trec cu plugul peste noi
Şi ne-mbracă parcă-n ploi...

Iernile-şi aşteaptă rândul
Le vesteşte tainic gândul,
Ghioceii îmi scriu pe tâmplă,
Într-o linişte adâncă...

Anotimpuri din fuioare
Torc din razele de soare
Şi brodează amintirea
Cred că asta e menirea!

foto sursa internet


Camelia Cristea