Lacrima
iubirii mele a înflorit mărgăritar,
Într-o
lume care-i strâmbă... dragostea n-are hotar!
Dimineața-mi
bate-n geam cu-n mănunchi de viorele,
Pleoapele
zidesc lumina chiar de-s vremurile grele!
La
amiaz când cerul plânge obosit de întâmplare,
Un
bujor îmi ține calea să-mi aducă alinare!
Curcubeul
crește-n zare în culori multicolore,
Cerul
tot e-un șevalet zugrăvit cu multe role.
Seara-și
scutură cortina, stele privesc în lac,
Visele
îmi stau aproape vor să-mi facă iar pe plac
Ascult
inima cum cântă o vioară-și poartă struna
Răvășită
și uimită mi-a intrat pe geam și luna.
Din
a caselor căciulă, fumegă un horn păreri
A
rămas în urma ziua... vorbim astăzi despre ieri.
Rugăciunea-și
poartă pașii înainte de culcare
Chiar
în brațele icoanei, lângă inimioara Mamei!
Ochii
caselor se-nchid, le-a cuprins pe toate somnul,
Cu
o mână nevăzută le învelește însuși Domnul!
Noaptea-și
trage pelerina peste lume și veghează
Până
cântă-n zori cocoșul și un prunc ușor ofteaza...
Bruma
a căzut pe frunze, dă de veste că e Toamnă,
Vremea
trece dar și vine tot la braț cu câte-o Doamnă...
foto
Mihai Lupu
Camelia
Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu