Ferestre

  Ferestre închise

M-am rătăcit în căutările acestui timp

Sufletul meu, ferestre închise,

Drum pietruit de cuvinte nespuse,

Cărari - labirint de vise pierdute.

Nu vreau să spun că nu  mai am vise.

Dar nu mai sunt colorate ca atunci,

Cănd porumbeii albi zburau către ceruri.

Ascult, dar nu mai stiu să înțeleg!

De vina sunt zidurile,

Apărute de nu știu unde,

Care nu mă lasă să văd, de dincolo de ele.

De vina sunt doar eu,

Unde, mi-am pierdut culorile?

Totul e alb, sau negru.

Nuanțele verzi și roz, au plecat

În călătorie spre alte dimensiuni.

Cărările timpului – labirint

De povești fără sfărșit,

Nuanțe și forme neanțelese,

Ma întreb, trăiesc sau mă mint?

16.08.2005

Ferestre deschise

M-am regăsit în rugul de cuvinte,

În versul ce acum se scrie,

În rodul toamnelor bogate

Și în ciorchinul copt din vie.

Visez să zbor dincolo de mine,

Să - alung tăcerile ce-au plăns

Făcănd părăuri mult prea repezi

În stănca nopților din munți.

Iar ochii sufletului or să vadă

Cănd se deschid ferestre-n zori

Să intre iar lumina nudă

Ca-n rai ninsorile de flori.

De nu-nțeleg cuvintele și lumea,

Cănd unde reci revarsă un fior

Pe înger o să-l chem în rugă

Să-mi dea surăs descătușat de nor.

Culorile le iau din curcubee

Frănturi de nuanțe din eternitate

Le croșetez pe tivul vieții mele

Și-apoi în dar, vi le trimit pe toate.

 Februarie 2014