Binecuvăntarea

Am văruit mormintele ca fariseii

Și de Iisus cel răstignit, noi am uitat

Cum rana lui stă săngerăndă,

De’a noastră neputință și păcat.

Ne’am risipit, în lumea asta mare

Cu griji banele mereu ne împovărăm,

Ne îngropăm în vicii și spitale

Nu vrem să mai primim, dar nici să dăm !

E trist decorul, triști suntem și noi

Am schimbat sensul iubirilor și’apoi

Am pus doar stopuri multe și opriri

Și am uitat să mai trăim.

Am colorat pereți’n alb de primăvară

Cu ghioceii primelor iubiri

Și așteptăm ca soarele s’apară

Să lumineze drumul către împliniri.

Pun piatra de credintă catre Tine

Din lume, astăzi mă adun,

Nădajduiesc în mare Ta iubire

Cănd neputințele la talpa crucii spun.

Iertare’s cer, credință și lumină

Iar găndul ce s-a întinat

Din mare mila Ta, va fi din nou curat.

Dau slavă Tatălui din ceruri

Care prin jertfa crucii ne-a salvat

Și cu profunda  Lui iubire

Pe noi toți ne-a binecuvăntat !

02.05.2013

foto internet

Camelia Cristea