Să parfumezi
răvasul, pe care mi-l trimiți
Iertare ta mi-e
vină, de toate’s vinovată,
Dar într-un colț
de suflet, să nu uiți să mă ei.
Și- nmugurind
speranțe, aștept iar primăvara,
Să creasca firul
ierbii mai verde decat ieri,
Iar flacăra
speranței să lumineze calea,
Cănd o să-nceapă
valsul florilor de tei.
Nopțile cernite, vor fi date uitării
Canon de pocăiță
pe rănd toate primesc
Vor face
armistițiu, călcănd stativul vremii,
Căci ramura e
verde și verde-n mine cresc.
Tu prinde-mă de
mană și lasă gura lumii
Și căinii care
latră, cănd caravane trec,
O primavară vine cu
alai, ca la o nuntă
Eu tot mai cred
în vise și încă mai visez.
foto internet
Camelia Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu