Mă apară

Mă apară de mine Doamne

Și dă’mi nectarul în cuvinte,

Iar în potirul vieții mele,

Să pun doar legăminte sfinte.

Și ia-mi furtunile din gănd

Oblonul nopții îl ridică,

De poticnelile de-acum,

Mă iartă Doamne, dar mi-e frică!

Iar din izvoare nesecate

Să curgă harul Tău prin mine,

În toamna vieții mele Doamne,

Să înflorească iarași crinii.

foto internet

Camelia Cristea