Din pămant am fost făcut
Și’n pămant mă
voi întoarce,
Ostenit de toate
căte-am dus,
Vin să’mi pun
tărănă peste trup,
Ca o pătură, cu care să’nvelesc
Trupul meu, sleit și omenesc.
Dar voi lăsa
sufletul să zboare
Către cerul luminat
de soare
Cănd prea sfănta
Ta chemare,
Îmi va fi izbăvitoare!
Scriu acum, o ultimă scrisoare.
Rănduri calde,
dulce îmbrățișare.
Viața ca un vis,
o lumănare,
Pălpăind în sfeșnicul
stingher
Plec, acum la
Tatal către cer !
Eu, cobor în gara
cea stelară!
Ceasul din perete s-a oprit.
Veșnicia tainic, mi s-arată,
Timpul meu…,aici
e pe sfărșit!
Să mă pomeniți în
sfănta rugăciune
Să nu plăngeți că în grabă plec.
Mă asteptă Domnul
să-mi aline
Rănile, ce rău mă
chinuiesc !
Las cu voi, în
amintire,
Zilele însorite ce s-au dus
Și Dragostea, liantul
ce unește
Lumea de aici, cu cea de sus !
În amintirea prietenelor
mele dragi Viorica și Aritina, care au plecat la Domnul!
Camelia Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu