joi, 20 februarie 2014

Măicuța


E numai suflet, numai alinare,
Ea dă într-una, dă mereu din ea,
Un firicel de om, ce-ți ține măna,
Și-ți vindecă tot răul ce e pus în ea.

Cu pașii mici, trudind mereu prin casă,
În gănd îi poartă pe cei dragi
Și-n rugăciuni cu nard îi învelește
Să-i apere de rău și de necaz.

Ea plange atunci cănd dorul o apasă
Și umerii striviți îi par a fi,
Dar se ridică și mai curajoasă
Și pălpăie în candelă să știi.

Măicuțele sunt fire de lumină
Ce Dumnezeu le-a zămislit cu har,
Să pună mirul doar ca să aline,
În lacrima ce curge pe obraz.

Să le cinstim așa cum se cuvine
Pe cele vii și cele ce-au plecat.
Ne sunt icoane, ce ne dau putere
În bucurii, în neputințe și necaz.

01.11.2013

foto internet

Camelia Cristea



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu