Ruga de noapte

Ruga mea din noapte, pare obosită

În genunchi se pune, brațul în amin,

Dragostea,  aprinde inima firavă

Trup și suflet Doamne, Ție mă închin !

Și adun cuvinte, picurănd cu ceară

Găndul care doare și apoi să-l cearnă,

Să ducă neghina în necunoscut,

Iar eu mai curată, crucea  să mi’o duc.

Foto Arthur Braginsky 1965 | Ucraina

Camelia Cristea