joi, 30 ianuarie 2014

Răspuns la scrisoarea unui Părinte




Răspund tărziu Părinte, cu lacrimă de dor,
Printre hățișul vremii, nu e deloc ușor,
Dar inima’i acasă, alăturea de tine
Și știu cănd ți’este rău și știu cănd ți’este bine.

Nu am uitat Părinte, nimic din ce’ai făcut
Și brațul ce te doare, acuma ți’l sărut.
Să știi că depărtarea și mie rană’mi face,
Dar mint că’mi este bine, că nu am ce mă face !

Și o să vin Părinte de sărbători acasă,
Colindul înca'l știu și fiul meu’l învată.
Și vom cănta împreună, sub cetina de brad
Și vom uita cu toții de dor și de necaz !

foto: Internet

Camelia Cristea

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu