Ruga Părinților

Părinții mei, bătrăni, pătrunși de boală

Și osteniți de veacul timpului trecut,

Stau în genunchi în casă, la icoană

Și spun în gănd acele rugaminți fierbinți.

Din ochii lor, cad picături de rouă

Pentru copii ce’n lume au plecat,

Să își clădească o viață nouă

Și de părinții lor, s-au depărtat.

Și ruga lor e de aducere aminte,

De milă și iertare pentru toți,

De înălțare către cele sfinte

În negura tărziilor lor nopți.

O mană, le aduce măngăiere

E Maica Sfănta, îngenunchiată langa ei

Și sterge picăturile de rouă,

Ce cad încet, chiar  din ochii ei.

Copii plecati prin lumea mare,

Să nu uitati de’ ai voștrii sfinți părinți

Ce v-au adus pe lume din iubire

Și’acum sunt singuri, părăsiți și triști.

Camelia Cristea