Au plecat în
grabă toți cocorii
Și-a ramas o vagă
amintire,
Iar în
lacrimi e-mbrăcat azi cerul
Supărat de’această
desparțire,
Ca să îndulcească
clipa,
Iarna și-a trimis
toți solii,
Ce dansează fară
de rușine
C’o petala albă
de magnolii!
A îmbrăcat pămăntul tot în promoroacă
Și îi spune
clipei, de acum să tacă,
Că ascultă iarași
șoaptele de dor,
Spuse la ureche
de un pețitor.
Și indrăgostită
ca o domnișoară
A ieșit în noapte
pe o prispă afară
Și la harpă căntă,
din acorduri mii
Pare că intreabă :
« Oare’ai să mai vii ? »
Ninge ghioceii
iernii peste noi,
Vreau în dansul
astă, să ne prindem doi
Chiar dacă
argintul tămplei ne apasă,
Sincer vreau
să-ți spun : « Mie nici nu’mi pasă » !
Chiar de sunt
albită, eu ma simt frumoasă.
Riduri am pe frunte,
dar sunt si duioasă.
Și mai port în
suflet valsuri și viori,
Mă trezesc adesea, că am capu’n nori.
Ninge ghioceii
iernii peste noi,
Vreau în dansul
ăsta să ne prindem doi.
Să ardă iar stele punse’n felinare,
Să spunem iubirii că nici cănd nu moare !!!
Camelia Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu