De’ar fi, să mă mai nasc odată,
Aș lua cu mine
ramura de flori
Și din iubirea pură și curată
Aș face’o torță
plină de culori.
Și aș dansa la
tărmul mării tale
Valsănd ca’n
visul nopților de vară,
Nu mi’ar mai
trebui sonete,
Că inima mi’e
coardă de chitară.
Aș desena cu
zămbet dimineața
Iar roua aș
parfuma-o toată
Și’n Eden aș umbla desculță
Ca și Adam întăia
dată.
Iar Evei i’aș da
ascultarea
Și ca poruncă,
mărul să’l păzească
Nu vreau ispitele
acestea,
Din nou pe noi să
ne rănesca.
Și îngerii i’aș
lua ca sfetnici
Să ne îndrume în
călătorie
Cu dragostea
ținuți de mană
Să ne’ ndreptăm
spre veșnicie !
Camelia Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu