joi, 23 ianuarie 2014

În Eden


De’ar  fi, să mă mai nasc odată,
Aș lua cu mine ramura de flori
Și din iubirea pură și curată
Aș face’o torță plină de culori.

Și aș dansa la tărmul mării tale
Valsănd ca’n visul nopților de vară,
Nu mi’ar mai trebui sonete,
Că inima mi’e coardă de chitară.

Aș desena cu zămbet dimineața
Iar roua aș parfuma-o toată
Și’n  Eden aș umbla desculță
Ca și Adam întăia dată.

Iar Evei i’aș da ascultarea
Și ca poruncă, mărul să’l păzească
Nu vreau ispitele acestea,
Din nou pe noi să ne rănesca.

Și îngerii i’aș lua ca sfetnici
Să ne îndrume în călătorie
Cu dragostea ținuți de mană
Să ne’ ndreptăm spre veșnicie !

Camelia Cristea

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu