Aici
e România
Veniţi
acasă! Aici e… România!
Albastrul
cerului e mai senin,
În
codrii se aude ciocârlia
Şi-n
vârf de munte izvoare susurând.
Iar
când viorile încep să cânte,
Baladele
în corzi de inimi se topesc
Şi
plânge neamul românesc,
În
doinele ce încă mai jelesc!
Coloana
este totuşi infinită
Şi
stă Brâncuşi alăturea de ea,
La
masă tăcerilor ascultă
Vorbele
ce-s spuse, în nopţi fără de stea.
Şi-n
stihuri au pulsat emoţii,
Din
leagăn, până la mormânt,
La
ţărm de mare însuşi Eminescu,
Ascultă
valu-n şoapte suspinând.
E-atâta
dor aici, iubire, dar şi jale,
Pământul
sfânt să îl păstrăm,
Credinţa sfeşnic de nădejde să ne fie
Români,
uniţi în jurul gliei să ne adunăm !
31-11-2013
foto internet
Camelia Cristea
Camelia Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu