Din clopote de
flori, vestesc azi primăvara
Mai plănge-o
lăcrămioară topitele ninsori,
Eu mă dezleg de
gerul, a cărui mușcătură
Și - acum o simt pe
mănă,… iertate depărtări.
Sărut iarăși pămăntul,
cu talpa dezgolită
Și simt cum firul
ierbii, în mine a încolțit.
Din pata de
lumină, furată-n primăvară,
Mă-nalț pe
curcubee și acolo să mă uit.
Îmi plec
genunchiul minții,
Și-ți dau iubirea
toată, în dar…, nu ca o plată,
E viața minunată
și lacrima-i uitată
De-aș mai trăi o
dată, de Tine să ascult … !
01.03.2014
foto internet
Camelia Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu